Tremura atât de tare, c-a luat-o vântul.
Tremura atât de tare – cum să n-o ia vântul –
acolo departe
o mare
acolo
departe
o insulă scăldată în lumină
și mâinile strânse pe lopeți
în clipa când țărmul se ivi
și ochii
închiși, pe anemone marine.
Atât de mult tremura
și-am căutat-o atât de mult
în valea cu eucalipți
primăvara
și toamna
în toate pădurile golașe,
Doamne, la nesfârșit.
Sensul versurilor
Piesa descrie o căutare persistentă și melancolică, simbolizată prin imaginea unei frunze tremurânde purtate de vânt. Căutarea se desfășoară într-o varietate de peisaje, sugerând o dorință profundă și poate imposibil de atins.