Sunt, desigur, bătrân
(Anno aetatis LVII) ;
Abia am terminat Tratatul
Despre Zimți,
Zicerile despre
Lingorile Dragostei, Psalmii
De la Marea Moartă
(Vopselele-s proaspete)
Și-s gata să dulgheresc
La un cuvânt (doar mie ivit)
Rămas în paragină.
Încă mai scriu la Poemu-ntr-un vers
Ce se va tipări (post mortem)
În patru volume
(Pot încondeia pe dinlăuntru
Un ou de furnică)
Și-abia îmi trag umbra
De sub faimele
Cu care se însoțește
Mărunta mea viață.
Eu mă slujesc de fluturi
Ca Vechii, de elefanți,
Câștig războaiele (altora)
Și mă pot întoarce-ntr-un vers întrerupt
Ca alții, la casă și la muiere,
Eu…
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra vieții unui om ajuns la bătrânețe, care se uită înapoi la realizările sale și la faima pe care a dobândit-o. El meditează asupra modului în care aceste realizări îi definesc existența și asupra a ceea ce va lăsa în urmă.