Fratele meu are turme,
fratele meu are aur,
fratele meu are neveste
și roabe frumoase,
fratele meu e puternic și rege.
Eu am răbdare,
eu am o sete,
eu am un cântec și o iubită,
ea e înaltă
și foarte blândă
și otrăvită.
Eu îmi iubesc fratele
mai mult
decât toate femeile lui,
dar el mă scuipă și mă alungă.
Îmi scot iubita din hambare,
mi-o port anume
prin curțile lui,
vai! el n-o știe, însă o cheamă
ca-ntr-o uitare,
ca-ntr-o beție.
Nebun în noapte, cu un prieten
dintr-un oțel ascultător,
alerg pe trepte,
pătrund în case
dar deodată mi-e foarte dor.
de doamna mamă,
de domnul tată,
m-apucă somnul, abia mă port –
pe când soldatul din turn aduce
palizi în brațe
un gând și-un mort.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația complexă dintre doi frați, marcată de invidie, iubire interzisă și trădare. Naratorul, inferior fratelui său în statut social, își găsește refugiul în iubire, dar această iubire devine o sursă de conflict și, în final, de moarte.
