Din cer cad copiii
pe pământ,
de-acolo de sus
din antichitatea luminii.
Țiuie nervii stelelor
în sângele lor,
fiecare copil e un dezastru.
Mai târziu, doar,
încep ei să iubească pământul
și pământul să-i iubească pe ei,
până când
se face o iarnă eternă.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema inocenței și a impactului copiilor asupra lumii, de la origini cerești până la integrarea lor pe pământ și inevitabila trecere a timpului, culminând cu o metaforică iarnă eternă. Sugerează un ciclu al vieții și al transformării.