Ochii tăi femeie,
Lucesc ca doi luceferi,
Privirea lor mângâie
Chiar dacă tu suferi.
Făptura ta firavă,
Gingașă și blândă,
E ridicată-n slavă
Și totuși, supusă la osândă!
Cuprinzi tot universul
Cu brațele tale,
Tu îmi transformi și visul,
În clipe dulci, reale.
Când steaua nopții mele
Se-arată printre nori,
Eu simt buzele tale
Și mă cuprind fiori.
Atunci, râul suspină
Curgând ușor la vale,
Iar soarele se-nchină
Frumuseții tale.
În ochii tăi femeie,
Mai frumoși ca marea,
Zăresc acea scânteie,
Ce-mi luminează calea.
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste și admirație față de o femeie, subliniind frumusețea ochilor ei și impactul profund pe care îl are asupra naratorului. Versurile evocă imagini ale naturii și ale sentimentelor intense.