Mi-e dor
Eram doar versul fără rimă
Până să te întâlnesc…
Dar chipul tău mă îndemna,
În poeme să-ți vorbesc.
Numărând silabe-n barbă
Cu grai dulce, nerostit,
Îmi scriai pe o batistă albă
Versuri ce n-am să le uit.
Cuprins de farmecul iubirii
Și de-al tinereții val,
Eu citeam și printre rânduri,
Din plicul cu timbru poștal.
Așterneam și-a mele gânduri
Pe un petec de hârtie,
Și-ți răspundeam tot în versuri
Plin de dor și de iubire.
Mi-e dor să îți mai scriu poeme,
Mi-e dor să știu că le citești…
Mi-e dor s-aștept răspuns la ele,
Mi-e dor să știu că mă iubești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al naratorului pentru o iubire trecută, evocată prin amintirea schimburilor de poezii. Este o rememorare a sentimentelor pure și a conexiunii profunde dintre doi oameni, accentuând dorința de a retrăi acele momente.