Iubire nedreaptă
–––––––––
Omul e mic și ne-nsemnat
În fața ta, iubire!
Căci rolul vieții-i limitat,
Nu toți te știu prea bine..
Un nouraș purtat de vânt,
Cu lacrimi cristaline,
Plouă a jale pe pământ
Când tu, distrugi destine.
Te cuibărești în suflete
Și duci inimi spre robie,
Călcând în picioare morminte
Ce le-ai săpat pentru vecie.
Și totuși, inima-mi zvâcnește
Și bate tot mai tare..
Când soarta mi te harăzește,
Dar tu nu ai îndurare!.
Lași dorul arzând în noapte
Și pleci iarăși călător,
Fără să privești în spate,
Lăsând albia fără izvor.
De-aș putea să-ți dau ordine
Și să-ți leg cuvinte-n gură,
Ți-aș cere să spui jurăminte,
Că nu lași suflete să-ndure.
Omul e mic și ne-nsemnat
În fața ta, iubire!
Pe scena vieții am jucat,
Doar pentru mântuire.
De Gheorghe Deniştean
(Denygigi) 04. 05. 2018
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea provocate de o iubire nedreaptă, care aduce suferință și lasă cicatrici adânci. Vorbitorul se simte neputincios în fața acestei forțe distructive, dar totuși inima sa continuă să spere.