Pe drumuri de-ntuneric, am venit
Cu sufletul învins de-atâta jale,
S-ascult, ca-n vremea când m-am îndrăgit,
Povestea sfânt-a glasurilor tale.
Și numai dorul singur m-a purtat,
Nici gândul nu mai poate să-l îndure:
Alt’dată, să iubesc m-ai învățat,
Acum, să uit învață-mă, pădure!
Sensul versurilor
O persoană se întoarce la natură, cerând ajutor pentru a uita o iubire pierdută. Pădurea, odată un loc al îndrăgostirii, este acum chemată să ofere alinare și uitare.