Două, post-meridiane…
Sună lung și monoton
Ornicul cu trei cadrane
De la Sfântul Spiridon.
Toamna prin văzduh adie
Ca un zbor de libelulă.
În lumina străvezie
Merge-agale o patrulă.
Pe trotuarul plin de soare
Saltă-n mers grăbit perechi
De studente zâmbitoare
Cu frizete la urechi.
Și spre Universitate
Trec, ducând pe serviete
Clarități întunecate
Și sclipiri de baionete.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă tomnatică în Iași, surprinzând atmosfera melancolică a orașului prin imagini ale ceasului de la Sfântul Spiridon, adierea toamnei și studenții grăbiți spre universitate. Versurile evocă un sentiment de trecere a timpului și o contemplare asupra clarității și obscurității.