Bivolul și cotofana.
Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimbă o cotofană
Când în sus și când în jos.
Un cățel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
– Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam așa de prost
Să ia-n spate pe oricine..
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe și pe mine!.
Cugetând așa, se trage-ndărăt să-și facă vânt,
Se pitește la pământ
Și de-odată – zdup! – îi sare
Bivolului în spinare..
Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, și-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne
Și cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanță în trifoi.
– Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort?
Cotofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
Că mă apără de muște, de țânțari și de tăuni
Și de alte spurcăciuni..
Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poți să-mi faci?
Nu mi-ar fi rușine mie de viței și de malaci,
Bivol mare și puternic, gospodar cu greutate,
Să te port degeaba-n spate?..
Întrebare și răspuns.
Rumegând cocenii de pe lângă jug,
S-a-ntrebat odată boul de la plug:.
– Doamne, pe când alții huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur să muncesc din greu?..
La-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a răspuns din slavă: – Pentru că ești bou..
Boierul și argatul.
Un boier, călare pe-o frumoasă iapă,
Trebuind să treacă într-un loc o apă
Peste-o punte-ngustă – și fiind grăbit,
Și-a chemat argatul și i-a poruncit:
– Ia-mi în spate iapa
Și mi-o trece apa!
– Nu pot, zise omul lăsând nasu-n jos.
– Hm! făcu boierul foarte mânios:.
Leneșul la toate
Zice că nu poate..
Leul deghizat.
Leul s-a-mbrăcat odată
Într-o piele de măgar,
Să colinde țara toată
Din hotar până-n hotar,
Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători)
Cu noroadele-i blajine de supuși rumegători.
Deci, trecând el într-o seară la o margine de crâng
Ca un biet măgar nătâng,
Niște lupi, cum îl văzură, se reped la el pe loc
Și-ntr-o clipă îl înșfacă, grămădindu-l la mijloc.
– Stați, mișeilor! Ajunge, – că vă rup în dinți acuși!
(Strigă leul, apărându-și pielea cea adevărată.)
Astfel vă purtați voi oare cu iubiții mei supuși?..
Lupii, cunoscându-i glasul, îndărăt s-au tras pe dată,
Și de frică se făcură mici, ca niște cățeluși.
– O, maria-ta! Iertare!
Zise cel mai diplomat, –
Semănai așa de tare
C-un măgar adevărat!.
Sensul versurilor
Colecție de fabule scurte cu animale, fiecare ilustrând o lecție morală. Acestea abordează teme precum lenea, aroganța și abuzul de putere, oferind învățăminte simple, dar valoroase pentru copii.