Cin’ s-a fript cu ciorbă.
Fratele nevestei unui negustor
A venit odată pe la casa lor,
Zicând că la noapte, mâine, cine știe,
Are gând să plece în călătorie
Și că, prin urmare,
Vrea să-și sărute sora la plecare.
– Ba să nu pui gura pe nevasta mea,
A strigat bărbatul, că intri-n belea!
– Și de ce să nu pun gura, măi cumnate,
Când știi că mi-e soră și că eu i-s frate?
– Poți să-i fii și tată! zise omul scurt, –
Cin’ s-a fript cu ciorbă suflă și-n iaurt.
Văduva și piticul.
Zice că demult, odată,
Un pitic s-a însurat
Cu o văduvă bogată,
Ce fusese măritată
Cu un mare om de stat.
Și-o fi dus ea, altădată, o viață mai tihnită,
Dar la urmă și piticul a făcut-o fericită.
Cu muncă și cu răbdare,
Poți face cât unul mare.
Microscopică.
Când pleca odată la război un om,
I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom:
– Du-te la bătaie, pentru țară mori,
Și-ți va da nevasta un copil din flori.
Omul,
Auzind acestea, n-a mai vrut să plece,
Deci a fost la urmă, fiindc-a dezertat,
Condamnat la moarte și executat.
Cine crede tot ce-i spui
Este vai de capul lui.
Sensul versurilor
Piesa prezintă trei fabule scurte cu învățăminte morale. Acestea abordează teme precum prudența, perseverența și importanța gândirii critice, subliniind că nu trebuie să credem tot ce auzim și că munca și răbdarea pot aduce succes.