Trec separat prin noi aceleași zile,
Trec separat prin noi aceleași stări,
Tăcerea ta îmi stăruie-n pupile,
Plecarea mea îți plânge-n așteptări.
Nici unul, nici altul nu se-ndură
Să pună capăt chinului din el,
Deși sărutul ne-a-nghețat pe gură
Și frica de-mpăcare ni-i la fel.
Trec separat prin noi aceleași clipe,
Trec separat prin noi aceleași legi,
Iubirea noastră-i plină de risipe,
Rămâne să-nțeleg și să-nțelegi.
Dar nu e chip s-o facem dintr-o dată
Și iată-ne constrânși la convorbiri
Purtate într-o ură mai ciudată
Pe seama separatelor iubiri.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație aflată în impas, unde partenerii trec prin aceleași stări și momente separat, incapabili să comunice eficient și să depășească obstacolele. Există un regret profund și o recunoaștere a faptului că iubirea lor este plină de risipe, dar și o incapacitate de a schimba situația dintr-o dată. Comunicarea devine o formă de ură, alimentată de iubirile separate.