Târzii ne sunt toate, prea târzii,
Târziu începem și sfârșim,
Târziu visăm, târziu iubim,
Târziu de noi ne amintim,
Târzii ne sunt toate, prea târzii.
Nu știm nimic, nimic nu știm.
Zadarnic scotocim în cărți,
Destinul ne e prin alte părți,
Nu-i spus de grai, nu-i spus pe hărți,
Nu știm nimic, nimic nu știm.
Deșert ne e sufletul, deșert,
Pământul-i sterp și cerul gol,
Dau corbii peste noi ocol,
Trimite lutul sol cu sol,
Deșert ne e sufletul, deșert.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de regret și de pierdere a oportunităților. Vorbește despre o viață trăită în întârziere, marcată de incertitudine și de un sentiment de deșertăciune sufletească.