E o himeră-a tinereții, când
Pe orice chip noi ochii ațintim, –
O vrajă, vai! Ce zboară prea curând –
Căci gingășia fragedă-o zărim
Pe chipuri fără nume, – o, nicicând
N-au fost cu noi și n-o să le-ntâlnim, –
Ca și Pleiada-n cerul neguros
Pe veci pierită pentru cei de jos.
Sensul versurilor
Strofa reflectă asupra naturii efemere a tinereții și a frumuseții, comparând-o cu o vrajă trecătoare. Vorbește despre idealizarea chipurilor tinere și despre regretul că acestea nu pot fi păstrate sau regăsite, asemenea unei constelații pierdute.