Au întomnat miresmele în Bucovina
şi cheruvimii Dragomirnei şi gorunii;
fântânile coboară, ocolind colina,
fuiorele de ceaţă-n streşinile prunii..
De lângă strune s-au desprins în vagi stihii
tristeţile acelor oameni, de atunci,
alăturea de inimă şi lângă prunci
pe care foamea albă i-a făcut stafii.
Lângă tulpini de stele nimeni nu-i la pândă,
toţi arborii au căzut în ceţuri de furtună,
nici coarnele de cerb nu are cin‘ să vândă
şi stau aşa, ca anii; nimeni nu-i adună.
În Bucovina totul se întunecă,
dumbrăvile culorilor rodesc încet,
numai Voievodul de la Putna spune că
arzândele dureri au gură de profet..
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj melancolic din Bucovina, evocând trecutul și suferința oamenilor. Natura și istoria se împletesc într-o atmosferă de tristețe și resemnare, doar vocea voievodului de la Putna aducând un mesaj profetic.