Tu ai murit într-una din zilele-aceste,
Tu, blond copil de vise, sfios și veșnic trist,
Dar, EA mai geme încă, te cheamă, blânde Crist,
Fecioara-n alb, departe, nu crede neagra veste.
Vioarele-n doliu, cu strunele plesnite,
Te cheamă tremurânde cu nota cea din urmă,
Și-n van se uită-n zare și-ntreabă de-a ta urmă
Fecioara-n alb, pe brațe cu roze veștejite.
Se duse visătorul cu fruntea-ntristată,
Și trandafirii de-acuma nu vor mai înflori,
Cu visurile moarte în pace va dormi..
Fecioara-n alb muri-va pe marmura-stelată..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de pierderea cuiva drag, un tânăr visător. Versurile explorează sentimentele de tristețe, disperare și acceptare a morții, culminând cu imaginea unei fecioare îndurerate care își jelește pierderea.