Potop, cad stele albe de cristal
Și ninge-n noaptea plină de păcate;
La vatră-n pară ce abia mai bate-
Azi, a murit chiar visul meu final.
Și ninge-n miezul nopții glacial..
Și tu iar tremuri, suflet singuratec, –
Pe vatră-n pară slabă, în jaratec, –
Încet, cad lacrimi roze de cristal.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de singurătate și pierdere. Naratorul se confruntă cu moartea unui vis, într-un cadru iernatic și apăsător, accentuând starea de melancolie și deziluzie.