I.
Acolo, unde nu-i nimeni,
Nici umbre,
Unde se duc
Mulțime de ani,
Și zgomotul zilei,
Și tăcerea nopții
Unde toate sunt știute
Acolo, spun călătorii,
Că numai rafale de foc
Se denunță
Lugubru, metalic,
Din minut în minut.
Acolo, unde nu-i nimeni,
Și nu mai trebuie
Nici un cuvânt.
II.
Și iată, ne-a surprins seara
Peste zi nefiind nimic.
La fel
Ca de atâtea ori.
Povești
De muncă,
Lene,
Banchetul din umbră,
Sau timp de fericire.
Și, iată, ne-a surprins seara,
Peste zi nefiind nimic.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a inevitabilității morții. Vorbește despre cum timpul trece și, în cele din urmă, totul se reduce la nimic.