Sânge, plumb, toamnă.
Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.
Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.
E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un tablou sumbru al bolii și al morții, folosind imagini puternice ale toamnei, sângelui și plumbului. Perspectiva este una de deznădejde și acceptare a sfârșitului inevitabil.