Verde crud, verde crud…
Mugur alb, și roz și pur,
Vis de-albastru și de-azur,
Te mai văd, te mai aud!
Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare…
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.
Dintr-un fluier de răchită,
Primăvara,
O copilă poposită la fântână
Te-ngână
Pe câmpia clară…
Verde crud, verde crud…
Mugur alb, și roz și pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru și de-azur.
Sensul versurilor
Piesa evocă sentimente de nostalgie și melancolie asociate cu frumusețea efemeră a primăverii. Versurile descriu imagini vii ale naturii renăscute, dar și o durere interioară sub influența trecerii timpului. Amintirea unei copilării idilice este sugerată prin imaginea fetei la fântână.