Scârțâie toamna din crengi ostenite
Pe garduri bătrâne, pe streșini de lemn,
Și frunzele cad ca un sinistru semn
În liniștea grădinii adormite.
O palidă fată cu gesturi grăbite
Așteaptă pe noul amor..
Pe când, discordant și înfiorător,
Scârțâie toamna din crengi ostenite.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă melancolică de toamnă, într-o grădină adormită, unde o fată așteaptă o nouă iubire. Repetiția scârțâitului toamnei accentuează sentimentul de trecere a timpului și de așteptare incertă.