Te uită cum ninge decembrie.
Spre geamuri, iubito, privește –
Mai spune s-aducă jăratic
Și focul s-aud cum trosnește.
Și mană fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele – totuna –
Aș vrea să le-nvăț simfonia.
Mai spune s-aducă și ceaiul,
Și vino și tu mai aproape; –
Citește-mi ceva de la poluri,
Și ningă… zăpada ne-ngroape.
Ce cald e-aicea la tine,
Și toate din casă mi-s sfinte; –
Te uită cum ninge decembrie…
Nu râde… citește-nainte.
E ziua și ce întuneric…
Mai spune s-aducă și lampa –
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Și-a prins promoroacă și clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă…
Potop e-napoi și-nainte,
Te uită cum ninge decembrie,
Nu râde… citește-nainte.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă intimă și nostalgică într-o zi de iarnă. Naratorul se bucură de căldura casei și de compania persoanei iubite, în timp ce afară ninge abundent, creând o atmosferă de refugiu și contemplare.