Noaptea s-a deschis peste fruntea răvășită
Cu stele frumoase
Peste chipul împietrit de durere,
O sălbăticiune devorase inima îndrăgostitului
Un înger de foc
Se prăbușește cu pieptul zdrobit pe ogorul pietros
Și vultur va fi, înălțându-se iarăși în zbor.
Vai, în nesfârșită tânguire
Se-amestecă foc și pământ și albastru izvor.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema durerii profunde și a transformării. Un suflet rănit, comparat cu un înger căzut, suferă, dar găsește puterea de a se ridica din nou, simbolizat prin imaginea vulturului care se înalță.