Însinguratul umblă mut
Prin miezul nopții înstelat,
Trezit din vise-i un băiat
Cu chipu-n lună sur căzut.
Nebuna despletită-acum
La geam cu gratii plânge sec.
Pe lângă iaz logodnici trec
În dulci plimbări pe tainic drum.
Pal, ucigașul surâde-n vin,
Bolnavul încearcă moartea-n gând.
Se roagă maica sângerând
La crucea cu Isus în chin.
În somnu-i mama cântă lin.
Copilul calm privește-n sus,
În noapte, cu-ochi puri de nespus.
De râsete bordelu-i plin.
La lumânare-n beci, bizar
Cu mâna albă-un mort pe zid
Pictează-un calm cu râs perfid.
Șoptește cel ce doarme, iar.
Sensul versurilor
Piesa descrie o serie de scene nocturne, pline de suferință și contraste puternice. De la nebuna plângând la geam, la ucigașul zâmbind și mama rugându-se, poemul explorează diverse aspecte ale condiției umane în întunericul nopții, culminând cu imaginea unui copil inocent privind spre cer.