Treci printre femei și-ades
Tu zâmbești cu-ngrijorare:
Zilele vin temătoare,
Maci, la gard, văl alb își țes.
Ca rotundu-ți trup se coc
Struguri de-aur pe colină,
Iazu-oglinda și-o-nsenină,
Coase-n câmp țâșnesc cu foc.
Frunze roșii cad mărunt,
Roua-n tufe se prăvale.
C-un salut femeii sale,
Brun îți vine-un maur crunt.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă contemplativă în care femeile sunt observate într-un cadru natural, cu o nuanță de îngrijorare subtilă. Se sugerează o legătură între ciclicitatea naturii și viața femeilor, culminând cu o imagine misterioasă a unui bărbat brun.