Cântă, suflet, chiar ciufulit
și negru ca o cioară,
oricât de tulbure-ai privit
orice te înconjoară.
Ori chiui vesel, ori bocești,
așa e viața, drum deplin
nu ai pe-alături, ci doar prin,
chiar de mai rătăcești.
De nu cânți, fluieri sau glumești
nicicând, unde-i norocul?
De nu-ți faci bucurii, gândești
că-n aiureli li-e locul.
Dar oricât aiurezi de tare,
nu dai de armonie.
Deci lumea găunoasă-ți pare,
cuvântul – ironie.
Dar unei ciori, a croncăni
i-ajunge pe deplin.
Nu vrea să ia, cu viclenii,
nimic de la străini.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea vieții cu bune și rele, asemănând sufletul cu o cioară care cântă chiar și în momentele grele. Mesajul central este despre găsirea bucuriei în lucrurile simple și acceptarea propriei naturi.