Mult am mai fost eu pus la colț, în genunchi:
« Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?.
Treci la colț, în genunchi, pe coji de nuci! ».
E drept, nu prea învățam la istorie.
Dar și istoria, mai apoi, cât m-a pus la colț!.
« Geo Bogza, de ce nu închizi gura? de ce nu taci?.
Treci la colț, în genunchi, pe coji de nuci! ».
Și pe cranii de oameni.
Și chiar pe craniul meu,
Să învăț lecția.
Să învăț bine lecția!
Să nu mai urlu când îmi venea să urlu.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra experiențelor de represiune și conformare forțată, atât în copilărie, cât și în viața adultă, sub presiunea istoriei. Este o meditație asupra importanței de a învăța lecțiile trecutului și a-ți reprima instinctele.