Cineva din mine, căruia nu i-a rămas străină nicio suferință
Are, de când mă știu, șapte mii de ani.
Cineva din mine, care nu se lasă corupt de glorii deșarte
Are, cu tot mai multă îndărătnicie, șaptesprezece ani.
Iar vârstele obișnuite ale vieții omenești
Nu îmi ating în niciun fel esența.
Am avut toată viața șapte mii de ani,
Dar trecând prin ispitele și ticăloșia lumii,
Iconoclast și tot mai plin de revoltă,
Am să mor de șaptesprezece ani.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra conflictului dintre experiența acumulată de-a lungul vieții și spiritul tânăr, rebel, care refuză să se conformeze. Vorbitorul se simte atemporal, esența sa fiind neatinsă de vârstele convenționale, dar marcat de experiențele lumești.