Ar trebui să știm din capul locului că el mai viețuiește sub cerul nesfârșit înfățișând rigoarea unor limite deloc neînsemnate.
Și de asemenea să ni-l înfățișăm cu baioneta sfredelindu-i pieptul și purtând pe umeri materia fundamentală a durerii.
Sau să-l privim pe calea cea închisă cum îl conduc orbitele umplute cu tenebre și cum adună laolaltă respingeri hotărâte și risipiri de oase tari și de fragile simțăminte.
El care trece aproape nebăgat în seamă pe la porți și scoate la iveală sărăcia tristă a rădăcinilor uitate.
Fără să dea de bănuit că ar fi totuși trandafirul care aleargă prin grădină.
Camera 417
Sensul versurilor
Piesa descrie un poet-copil care trăiește sub presiunea unor limite și suferințe profunde. El trece neobservat, dar este, de fapt, o figură sensibilă și fragilă, un simbol al frumuseții ascunse.