Să revenim la frumoasele noastre deprinderi
sub cerul intuițional,
să ne arăm cu grijă pământul de pe tălpi,
să folosim gesturi de papură cuvinte
despre balanțe despre forma focului,
despre extazul binecuvântat și dureros
sau despre sânge despre lapte și despre celelalte obiecte-mamă.
Astfel ne-am putea regăsi
sub chioșc în camera de după un perete,
în lumea foșnitoare de sub noi,
complet paradiți dar nu despre asta e vorba
și cine mai știe.
Sensul versurilor
Piesa evocă o întoarcere la obiceiuri simple și naturale, într-un cadru spiritual. Vorbește despre reconectarea cu sinele și cu lumea din jur prin gesturi mici și introspecție.