Câteodată trupurile înecaților ieșeau la suprafață și mușcau din lumânările
aprinse și din cenușa focurilor de pe mal.
Apoi se răsuceau cu fața spre trotuar încremenind ca niște șerpi care
ascultă sunete de flaut.
O clipă mai târziu un vaier pornea din groapa lucrurilor și zguduia
văzduhul.
Eu căutam cu ochii cumpăna și echilibrul ei desăvârșit se arăta ca o
străfulgerare.
Erau acolo boli și se zărea o constelație încovoiată peste capetele
noastre.
Sensul versurilor
Piesa explorează imagini macabre ale morții și disperării, juxtapuse cu căutarea unui echilibru iluzoriu. Sugerează o lume în care suferința și boala sunt omniprezente, iar speranța este greu de găsit.