Peste fața mesei la care cu toții așteptăm,
mai întâi au așezat o mască,
masca zânei bune
pe care cu toții am sărutat-o
până ce de fericire cu toții am murit de fericire,
apoi peste masca zânei bune care stătea lăbărțată peste toată masa
au așezat o altă mască hidoasă,
cea a mumii pădurii
pe care cu toții am spălat-o de bube
până când gura ei s-a deschis,
până când ochii ei ne-au privit
pentru prima oară
și noi ca o oglindă i-am spus că este cea mai frumoasă din țară
și masca s-a întins ca o pecingine peste toată masa
care nu mai avea margini, nu se mai termina,
încât a trebuit imediat s-o acoperim
cu trupurile noastre de ierburi peste care
mii de cosași treceau cântând spre marginea câmpului
care nu mai avea margine,
care chiar de acolo începea,
care chiar acolo se sfârșea,
unde așteptau cei șapte pitici
ale căror mâini iuți scuturau fața de masă
din gura căreia a sărit bucata de măr otrăvită
iar noi înviam unul câte unul
cu coatele ascuțite
așezate pe fața ei netedă și frumoasă
ca nici a uneia dintre femeile care ne-au părăsit –.
azi așa,
mâine așa,
masa a început să fie râvnită de cei ce priveau prin fereastră,
unii chiar de dincolo de gard,
prin binoclu,
de la o zi la alta, fața mesei căpăta cute,
fețele noastre se zbârceau,
unele chiar dispăreau definitiv pe sub masă,
în timp ce femeile împărțeau firimituri altor ciocuri
ivite din zbor pe deasupra capetelor lor
care-și ridicau poalele
până la umerii piticilor ajunși uriași
prin palatele unde mai marii decideau
cum să împartă masa
peste care coatele noastre au stat o viață
și-au povestit nimicuri dintr-astea
cu care cei mai fericiți și-au hrănit sufletele
cu care acum urcă la cer,
în timp ce pe povestitor l-au aruncat în foc
de unde va renaște
în alte suflete
coborâte din cer pe pământ –.
azi așa.
mâine așa,
azi așa,
mâine așa,
până când masa se va face una cu pământul
a cărui față n-o va mai săruta nimeni,
dar Dumnezeu va așterne pe ea flori, ierburi,
peste care nu vor mai trece cosașii
pe fețe cu măști trase la xerox.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume iluzorie și înșelătoare, unde oamenii se agață de măști și de promisiuni false. Finalul sugerează o acceptare a morții și o renaștere spirituală, dar cu un ton amar despre condiția umană.