Sandu n-a mai ajuns bătrân ca acei oameni
care ştiu că expresul din Budila a devenit inter-regio,
a rămas copil înţelept într-o gară terminus
din care toţi pleacă, nimeni nu se mai întoarce.
– ei şi, plec şi eu un pic de tot dintre voi,
că aşa a vrut Domnul,
că n-a fost să fie aşa cum a auzit un amic
căruia, spunându-mi la o bere la Gaudeamus, Sandule, tu cu boala ta
o să ne îngropi pe toţi, i-am zis:
Doamne-ajută! –.
Dar Domnul are atâtea treburi pe cap încât văd
că a pierdut şi ultimul tren din Budila,
burduşit cu inşi ale căror chipuri le-am văzut mai tot timpul
la cozi, fie la aprozar, fie la taxe şi impozite,
oriunde numai la gară nu.
şi cum dracu’ de-o fi cu toţii acum aici
şi nu mă lasă măcar un pic să-mi trag sufletul,
apoi facă ce-or dori cu pământul acesta viran
pe care se vor împroprietări
şi se vor ucide ca proştii.
hai, pa, că alt tren nu va mai pleca niciodată din Budila!
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de resemnare și apropiere de moarte, văzută prin prisma amintirilor și a unui ultim drum simbolic cu trenul din Budila. Personajul principal își ia rămas bun de la viață și de la lume, cu un ton amar și o acceptare fatalistă a destinului.