Prin ochii ei văd alt om care n-are nimic comun
cu mine, așa cum ea vede prin ochii mei
o femeie care ar lăsa totul și s-ar tolăni în mine
ca într-un pat confortabil,
dar cearșafurile sunt boțite, perna,
cu dureri de cap, plapuma, o lespede
de sub care nu mai vin zorii, iar alături un chiriaș
care nu știe cum să-și plătească sejurul
și pentru ziua de mâine.
dar ochii nu spun întotdeauna ceea ce văd,
trag obloanele pe ferestrele celor două case
în care ard două becuri
ca într-un cap de pisică luminițele noaptea
când luna își dă de pe față norul
ca de peste trupul ei plapuma
mâinile bărbatului odihnit:.
– bună dimineața,
– bună dimineața,
și așa și mâine,
până când moartea ne va despărți.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație alienată și disfuncțională, marcată de rutină și lipsă de comunicare. Protagoniștii se văd unul pe celălalt prin filtre distorsionate, iar viitorul lor pare sumbru, fiind așteptată doar moartea ca eliberare.