Gellu Dorian – O Noapte cu Ziua de Mâine în Cap

Cei mai mulți se adună în ei și se rostogolesc
peste un cer cu stele, alții,
peste un câmp cu maci din care cresc sâni de pământ
prin care fojgăiesc furnicile care n-au înțeles cântecul greierului
turnat în urechea celui nebun cu pâlnia din flori de cicoare
dimineața când cad din somn în zbor privighetorile.
cei mai mulți, zic, nu toți,
dar și dintre ei se ridică subit câte unii
și spun că nimeni nu le-a șters de sudoare conturile
celor cărora nu le ajunge aerul
în cerul gurii pentru că le este furat de alții
al căror câmp stă plin de bălării,
iar cicoarea se ofilește în diminețile de vară
când sânilor li se împrăștie pământul
iar furnicile migrează spre un alt sol mai prielnic.
la Paris, prin lupanare,
la Madrid, spre câmpuri cu sfârcuri de căpșuni,
la Roma, pe Via Apia, cu sânii arși de soare,
la Bruxelles, cu iluzii sub ochi și fapte pe buze,
la Berlin, printre castraveți și gulii,
la Viena, la revedere viață urâtă,
la Londra, huliți și fericiți cu degetele pe lire,
la Dublin, hai-hui și ai nimănui,
la Praga, uciși în celule de ură,
la Stockholm, în frig și căldură,
la Copenhaga, în strigătul înghețat al sirenei,
la Luxemburg, cu ochii pe portofele,
la Geneva, slalomuri printre conturi,
la New York, prin jungla de sticlă și fiare,
la greci, la turci,
niciodată la ruși.
iar dumneata, Domnule La Fontaine, lasă-te
de bancuri, caută-ți ceva de lucru,
că vin vremuri prin care nu vei mai găsi
nici furnici,
nici greieri,
ci numai sutiene negre peste pământul sterp.