În orașul în care locuiesc, pe o stradă anume, într-un bloc jupuit,
într-un apartament mereu încuiat,
într-o cameră locuia o femeie a cărei fotografie am văzut-o zilele astea
într-un ziar online sub titlul Dispariție misterioasă,
nici nu mai știam că există,
plecase de mult undeva în lume, spuneau vecinii, care o știau tot timpul
pe balcon, hrănind iarna vrăbiile cu firimituri de pâine,
făcând semne discrete cu mâna celor ce știau că acolo
era loc de boțit cearșafurile peste noapte,
dar nimeni nu era sigur de acest lucru,
nici păsările nu mai veneau la fereastra ei,
de după care doar umbra făcea iluzii în mintea celor care
treceau pe acolo și nu mai aveau unde înnopta.
ce lume era altădată, ce vise s-au risipit,
toți bărbații erau fericiți, vrăbiile
prăseau sub streașina șarpantei,
podul era plin de șoareci,
apartamentul plin de țânțari,
zgomotul era doar o șoaptă discretă spusă printre buzele
ocupate de buze.
acum tăcerea este înfiorătoare, orașul este același, leneș, murdar,
strada aceeași, doldora de mașini parcate pe trotuare,
blocul plin de graffiti și desene obscene,
apartamentul deschis, camera goală,
spre fereastră mii de ochi își rodesc amintirile
ca pe niște ciuperci viermănoase.
târziu, un cortegiu murmură trist prin oraș,
mii de vrăbii cad pe pământ,
privesc fotografia și nu o mai recunosc pe acea femeie
care locuia în acea cameră din acel apartament de pe strada
din orașul în care și eu locuiesc ca într-o rubrică de ziar
la Dispariții misterioase.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate și decădere urbană, reflectat în povestea unei femei dispărute și în starea degradată a locului în care locuia. Versurile evocă o lume pierdută, plină de vise risipite și amintiri amare, sugerând o reflecție asupra efemerității vieții și a impactului timpului asupra oamenilor și locurilor.