Hm.. În prag de apus.
Am văzut în ochii ei imposibilul de spus
O priveam oarecum de sus
Era mai scundă decât mine dar ținea un univers ascuns
Hm.. totul e mic.
Fără ea parcă eram.. un nimic..
Era sensibilă la frig și uneori plângea
La fiecare lacrimă o stea se prăbușea
Într-un vid de întrebări
Îmbrăcată în emoții avea mult prea multe stări
Și nu se controla
Uneori privea apusul alteori nici nu conta
Ce face, voia doar să viseze
Îi plăcea s-asculte muzică, uneori să deseneze..
Eram așa aproape
O să rămânem amândoi indiferent ce-o să urmeze!.
Poate ce-o să spun acum o să îți pară fără sens
Te-am văzut misterioasă, complexă, ca univers
Mi-ai plăcut indiferent de toate cele
Ne îmbrăcam în zâmbete cu ochii atintiți spre stele
Mă pierdeam în infinitul definit de frumusețea ta
Te visam o eternitate ca să rămâi a mea
Într-un peisaj nocturn..
Ți-am pus pe deget inelul lui Saturn
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire profundă și complexă, comparată cu un univers. Naratorul își exprimă fascinația pentru persoana iubită, evidențiind misterul și frumusețea acesteia, dar și sentimentul de pierdere și dorința de eternitate.