Sufletul meu nu are granițe
În fiecare zi ia naștere mai mare dorul, ori moare pentru tine
E atât de complicat
Da’s complexat de idei și tu te iei de ei că scriu atât de anapoda de tine, tu ce vrei?
Copil nebun,
Atât de dornic să alergi făcând baloane de săpun
Adori pastelul
În poezie, mori și reinvii culorile cu care tu ai colorat castelul
Da-mi inima ta, ține-mi poezia-n palme
Ai grijă de ea, nu mă obliga s-o dau la alte dame
Că nu vreau să fac asta,
De fiecare dată când ne despărțim îmi rămâne dragostea ca un bacșiș strain
Și nu știu ce să fac cu el
Că parcă-s prea bogat în fluturi în stomac
Și deodată mă lovește-un gol în el și-n portofel
Da’ astea trec, sunt lucruri materiale, ocolesc subiectul, și sincer mă f*t în el..
Iubim aceleași povești
Asta ne-a apropiat, și lipsa lor ne-a împrăștiat, sfârșitu-i eronat
Frunze în picaj
Asta suntem noi, într-un dans al căderii artistic.. pictând în doi
Picând în ploi, cândva dansam în ea acum ne-apasă
Suntem greu de potrivit ca două piese de puzzle
Întinse pe Masa Tăcerii, tăcerea e de groază
Atunci când vrei să strigi și ți-e imposibil..
Lasă-mă pe mine-n pace
Sufletul meu n-are granițe
Călătorește anonim în timp da se întoarce obosit și-mi spune că nu te-a găsit
Da’ el e acolo
Târât cu forța, zace, trist, la tine în torace
Și tu nu-i dai pace, că l-ai lovit atât tare încât când vrea să te uite-l doare..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și confuzia resimțite în urma unei despărțiri. Sufletul naratorului caută persoana iubită, dar se întoarce mereu rănit, incapabil să găsească pacea. Versurile explorează complexitatea emoțiilor și dificultatea de a depăși trecutul.