2008.. Gani, încă o dată
Mă exprim codat, să le deschid mintea-ncuiată.
Pun cuvinte cap la cap în timp ce la unii în cap
Nu prea încap îndoieli că fac ce știu și știu ce fac
Nu scap din vedere niciun amănunt, mă leg de tot
Ce se leagă de mine.. din simplul fapt că pot
Adopt o detașare față de-orice aberații
Ca românii-n zi de vot, aici prefer să-i las pe alții
Dați-i bice, ca un sadic unui masochist
Sau ca moderatorii un avertisment unui forumist
Nimic nu-i trist, tre’ să ghicești partea bună
Indiferent de vremuri și de vreme, să faci cum îți tună
Și ca fată-n rap poți face treabă bună
Fiindc-am hip-hop-u-n sânge 30 de zile pe lună
Lumea să spună, pan’ la urmă, că așa e
Cu estrogenu’ meu îi fac pe mulți care au c****
Sau măcar teoretic, să se-ndoaie ca o foaie
Au versuri zero, pixul meu cu o bară le taie
Sunt o droaie, ciuperci după ploaie, nu pot să-i confund
Dar urmează curcubeul, și-atunci mulți se dau la fund
Și-o tund, fiindcă frizau penibilul în orice caz
Sau se reprofilează, din lac în puț și-apoi în iaz
Și n-are haz așa.. doar niște-aerieni în barcă
Materia cenușie în cutia neagră de-ar depozita
S-ar atrofia mai mult
Și-ar rămâne legume, varză oricum erau demult
Mulți se cred mai mari în grad, înseamnă c-au temperatură
Cu versuri atât de slabe ca parcă vin după cură
Maculatură.. n-o dau tare chiar de zbiară
Cu mari probleme în a termina pe dinafară
Măcar o piesă, copaci în rep, rămân în pom
La off da dome mai tăcuți ca pe liniște.com
Mă-ndepărtez de ei, în timp ce ei se-apropie de ridicol
Ca un moș libidinos de o gagică bună-n mall
Dau un ocol, cu căștile-n urechi mă detașez
Vad oameni privind în gol, fără o țintă clară-n mers
O garnitură veche de metrou, opera a lui ERPS
Mai aduce o pată de culoare în peisajul șters
Se hlizesc mimoze îmbrăcate-n roz, ce până la anu’
Or s-ajungă găurite ca străzile lui Videanu
Și trec mai departe, idei îmi luminează drumu’
Băieți întorc privirea, eu cu gândul doar la unu’
Spun NU frigului și răcelii celor ce ne-nconjoară
Și mă-ncălzește gândul că urmează încă-o vară
Fără grijă, shot-uri în Shire și nopți lungi
Concerte și beri în Suburbia până atunci..
Dialoguri mai spumoase decât berile cu paiul
Nopți furtunoase și persoane dubioase ce se țin ca scaiul
Mulți vegetează, eu aleg să ies din turmă
Ei stagnează, trec pe lângă, îi las în urmă
Ce contează e că simt pământul sub adidașii mei bleu
Fac haz de necaz, iau totu’ la mișto
Și tot merg.. și încă-mi simt picioarele ușoare
Vocea se oprește acum, dar gândul zboară-n continuare
Sensul versurilor
Piesa este o demonstrație de abilități lirice și o serie de observații despre societate și viață. Artistul își afirmă independența și refuzul de a se conforma, preferând să-și urmeze propriul drum și să facă haz de necaz.