Gani – Pierduți Printre Noi

I.
Zilnic, cu-aceeași haină, roasă de vreme,
Chinuit de coșmaruri, se trezește prea devreme.
N-are somn, dar amintirile nu-i lasă
Un răgaz. Nu vrea să stea singur în casă.
C-o plasă-n mână colindă un oraș
Ce pare că și-a uitat deja fostul ostaș.
În troleu, tinerii nu-l lasă să stea jos,
Când mai trece pe la dugheana unde a scos
Atâtea fete la ceai în tinerețe,
Ar da povețe, dar nepoții acum, la bătrânețe
L-au uitat. Deja s-a resemnat,
Cu ochii triști așteaptă să fie-ntrebat
De faptele din front, ar vrea s-audă vestea
Că mai e vreun curios să-i asculte povestea.
Copleșit de griji, multe la număr,
Doar medaliile din piept mai amintesc că a fost tânăr.

[REFREN]
Timpul le-a luat anii ca tribut
La schimb cu amintiri și un trecut,
Pierduți printre noi, lumea nu-i vede,
În spațiu ostil, printre regrete.
Timpul le-a luat anii ca tribut
La schimb cu amintiri și un trecut
Pierduți printre noi, majoritatea nu-i mai vede
În spațiu ostil, printre regrete.

II.
În garsoniera de la 1, cu păpuși la geam
Stă vecina ce știa mereu când veneam
Acasă noaptea târziu și cu cine umblam
Sau pe care-o deranjam când mai dădeam câte-un bairam.
Nu-i știam trecutul, toți copiii o evitam,
O necăjeam, sunam la ușă, apoi fugeam.
În tinerețe a fost o mare balerină,
Plăcile zgâriate, vechi, încă o alină.
Mai are poantele, trei pași ar vrea să facă,
Fata dulce de-altădată e acum o bătrână acră
Ce reneagă aparent orice sentimentalisme
Și pare c-a uitat orice urmă de altruism. E
În lumea ei, speră-n cutia poștală
La un semn de la vechi admiratori, da-i mereu goală.
Tot ce-i nou prin bloc o interesează,
Ea e vecina aia care ne spionează.

[REFREN]
Timpul le-a luat anii ca tribut
La schimb cu amintiri și un trecut,
Pierduți printre noi, lumea nu-i vede,
În spațiu ostil, printre regrete.
Timpul le-a luat anii ca tribut
La schimb cu amintiri și un trecut
Pierduți printre noi, majoritatea nu-i mai vede
În spațiu ostil, printre regrete.

III.
Trec toți pe lângă el, în timp ce râd de zor. El
Plânge-n interior, ei s-au învățat să îl ignore.
Lăsat pe-afară de sistemul românesc, firesc,
Acum e o parte din decorul pitoresc.
Cândva, un om normal, cu o familie,
Totul s-a năruit într-o secundă, într-o aprilie.
Ajuns pensionar, fără vreun sprijin real,
De se-mbolnăvește, nu-l primește nimeni în spital.
Fost intelectual – la ce-i mai folosește?
El nu citește ziare – le dă foc și se-ncălzește.
Acum cerșește, primește-n pălăria goală,
Pentru 1 leu s-a dus orgoliul de odinioară!
Mâncare ocazional, de pensie medicamente,
A și uitat cum e să primească sentimente.
Simți fiori atunci când te uiți la el
Dar n-ai de unde știi că n-o s-ajungi la fel.

[REFREN]
Timpul le-a luat anii ca tribut
La schimb cu amintiri și un trecut,
Pierduți printre noi, lumea nu-i vede,
În spațiu ostil, printre regrete.
Timpul le-a luat anii ca tribut
La schimb cu amintiri și un trecut
Pierduți printre noi, majoritatea nu-i mai vede
În spațiu ostil, printre regrete.