Vestitorii de furtuni
Lin plutesc sub nori
Valuri numărând
În zare.
Și doar noi ca doi nebuni
Adunăm fiori
Într-un șlep, plutind
Pe mare.
Dacă reușim cumva
Să găsim un țărm
Ce lipsește-n hărți
Și-n vise.
Câtă liniște ți-aș da
Spun cu glasul ferm
Cum se-ntâmplă-n cărți
Nescrise.
REFREN:
Iarăși cad furtuni
Din străine lumi,
Cu spini în cununi,
Furtuni, furtuni..
Iarăși pan’ la os,
Frigul mânios,
Ne arde gelos..
Gelos, gelos!..
Doar să ne apropiem
De limanul ce-l visăm
Și dacă vom reuși,
Avem sorți de a mai fi.
Dacă reușim cumva
Să găsim un țărm
Ce lipsește-n hărți
Și-n vise.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie metaforică spre un loc necunoscut, un țărm care există doar în vise. Călătoria este dificilă, presărată cu furtuni, dar speranța de a găsi liniștea și împlinirea menține protagoniștii în mișcare.