Pe asfalt, în ceața nopții
Fără știre a căzut un om.
Un străin flămând, sub cerul
Înghețat și trist.
Împăcat cu legea morții
Pare parcă adâncit în somn
Frunzele îi cad pe față
Blândă de Crist, de Crist.
REFREN:
Stai!
Nu ceda!
Stai!
Nu pleca, nu ceda!
Nu rata șansa ta!
Stai!
Nu pleca, nu ceda!.
Unul el cunoaște poate
Nedreptatea care l-a răpus
Buzele-i șoptesc silabe
Fără de sens, non-sens.
Cine ești?
Hai, spune numele tău.
Venit aici de unde și cărui te-nchini Dumnezeu?
Iar dacă nu știi prea bine
Sau taina ta e prea mare,
Eu nu mă supăr.
Pentru că taci,
Pentru ce faci
Îți dau iertare.
Un fior ascuns mă trece
Când lumina stelelor din cer
M-a orbit nespus
Căci omul de pe asfalt sunt eu.
Sensul versurilor
Piesa descrie moartea unui om anonim pe stradă, văzută printr-o perspectivă introspectivă. Naratorul oferă iertare necunoscutului, realizând în final că el însuși este cel căzut, sugerând o acceptare a propriei mortalități și a suferinței.