Va fi un viitor pasional
în care tinerii se pregătesc de-nnoptat.
Negru profund, cărbune și metal…
Viața substanțelor s-a repetat.
Mă înspăimântă camera aceasta
în care lucrurile nu au decedat.
E cald aici, mi-e bine încă,
celule vii poate mai are lemnul
pe care mortul nu știu care l-a lucrat.
Și fierul nervos, mai pâlpâie ființele în el,
mă înconjoară vietățile din lucruri
și pe un deget fierbinte un inel.
Sensul versurilor
Piesa explorează un viitor incert și posibil sumbru, unde granița dintre viață și moarte devine neclară. Obiectele inanimate par să prindă viață, creând un sentiment de neliniște și spaimă.