Urmează veverițe,
urmează mâluri cu crocodili,
știu precis
și mirosul pământului care urmează.
Dar în vreme ce dorm
vine un copil bărbos cu un ciucure roșu
și zice și el: urmează ochiul plin,
apoi ochiul gol și singurătate…
Suntem în loc înalt tu și cu mine.
Nu e prilejul să-ți povestesc viața,
dar astăzi
trebuie să suporți și să crezi definitiv
că eu sunt copilul bolnav
care scrie
cuvinte, și va protesta până la sfârșit.
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie metaforică prin natură, dar este întreruptă de o introspecție melancolică asupra singurătății și a unei determinări de a protesta prin cuvinte. Naratorul se identifică drept un "copil bolnav" care găsește în scris o formă de rezistență.