Gabriela Melinescu – Necaz

A tăiat vecinul meu un pom
și acum e-așa lumină-n stradă…
Doar la gard lumina a căzut.
Nu-s copiii care să mă vadă
că am plâns și ochii m-au durut.
Un salcâm ce-n ramură cuprinde
de pe boltă stelele ce pier
era-nalt atâta cât întinde
capul, casa noastră către cer.
Eu mergeam râzând s-adun în bluză
de creangă cea mai înaltă floare
,
să-ntâlnesc pe frunze-o buburuză,
printre ramuri stele căzătoare,
să ghicesc în taină, peste noapte,
când voi ști că visul nu mai vine,
zvonurile ce le-au spus în șoapte
florile din bluză despre mine.
Ud de lacrimi mi-este tot obrazul,
nu pot să mă-nfrâng deși sunt om,
m-a cuprins în chingă strâns necazul,
a tăiat vecinul meu un pom.

Sensul versurilor

Piesa exprimă sentimente de tristețe și pierdere după ce un copac drag este tăiat. Copacul simboliza conexiunea cu natura, amintiri din copilărie și un punct de referință important, iar dispariția lui aduce un sentiment profund de gol și durere.

Lasă un comentariu