Oh, atâția tineri au visat
marmura, bolnavă de vis,
cerul negru secerișul strălucește
ca un pumn de smoală-n verighetă-nchis!
Tânăra cu ochi de sânge din care plecau
singure spre lume doar globulele vii,
trupul dint-o amforă privește
nunta sa înceată în călătorii.
Cred c-am fost în arbori și în fructe
și sunt azi ca să mă-ntorc mereu,
ce miros de rai aruncă lumea
prăbușită toată peste pieptul meu.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema visării și a efemerității tinereții, juxtapusă cu imagini ale morții și ale unui trecut idealizat. Vorbitorul reflectă asupra unei existențe anterioare și asupra sentimentului copleșitor al pierderii și al nostalgiei.