Cobori frumos cu bradul pe un umăr,
poate din munți, pe-o vijelie cruntă…
și ninge bradul peste chipul meu
subțire, voalul alb de nuntă.
Și nu știi că eu merg cu pașii tăi
și îți acopăr umbra ca un scut…
În urma noastră cine vine crede
că doar un om pe-aicea a trecut…
Și mor mireasă-n capătul ninsorii
cu degete fierbinți și goale,
și porți inel împodobit
cu două nume colorate cu vocale.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste tristă, plasată într-un peisaj hibernal. Protagonista se sacrifică, urmându-și iubitul, dar simte că nu este pe deplin recunoscută sau iubită, moartea ei simbolizând finalul unei iubiri neîmpărtășite.