Așa frumos și singur
ningea pe întuneric
și frigul strâmba sticla.
Eu într-un pântec sferic.
E foșnet, e mătase de-afară…
Și te iubesc, un dor intern.
Mi-a mai rămas doar aerul
din acest glob matern.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de singurătate și dorință într-un cadru izolat. Naratorul se află într-o stare de introspecție, contemplând iubirea și pierderea într-un mediu rece și distant.