Noaptea și-a deschis aripa
Și-a întins pe strada noastră
Un covor de mii de stele
Doar pentru noi
Luna în cuibul ei albastru
Cerne fluturi de lumină
Ce dansează în jurul nostru
Pentru amândoi.
Noapte albastră
La poarta noastră
Te oprești o clipă
La geamul nostru să privești
Noapte albastră
Bați la fereastră
Nemărginirea
În ochii noștri s-o sădești.
Pas cu pas se duce ziua
Spre hotarele luminii
Depărtându-se agale
Pe drumul său
Și din nou în pragul nopții
Un luceafăr ne zâmbește
Așteptând ca întotdeauna
Surâsul tău.
Noapte albastră
La poarta noastră
Te oprești o clipă
La geamul nostru să privești
Noapte albastră
Bați la fereastră
Nemărginirea
În ochii noștri s-o sădești
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte magică, plină de romantism și mister, în care natura și iubirea se împletesc armonios. Este o invitație la visare și contemplare, sugerând că nemărginirea se poate găsi în lucrurile simple, precum un zâmbet sau o noapte senină.