Pe drumul bătut de piatră
Merg pe-nserat,
Mi-a ieșit o fată-n cale
Și m-a întrebat:
– Un’ te duci, copil străin,
Și de gânduri dus?
Când am vrut ca să-i răspund
N-am putut de plâns:
– Merg să-mi caut satul
Unde m-am născut,
Nu știu dacă am părinți,
Nu i-am cunoscut.
Umblu dintr-un sat în altul
Și mă amăgesc,
Dacă n-am părinți pe lume,
Cum să-i mai găsesc?!
Ăsta este adevărul
Și e dureros,
Mă întreb dacă vreodată
Mi-oi face vreun rost.
Sunt copil sărman,
Sunt singur pe lume,
Eu nu am nici frați mai mari,
Nici părinți ca tine.
N-am spus niciodată mamă,
Nici tată n-am spus,
Am fost numai singurică,
Am oftat și-am plâns,
N-am simțit mâna de mamă
Ca orișice fată,
Fără frați, fără surori,
Numai supărată,
Sunt copil sărman,
Sunt singur pe lume,
Eu nu am nici frați mai mari,
Nici părinți ca tine,
Merg să-mi caut satul
Unde m-am născut,
Nu știu dacă am părinți,
Nu i-am cunoscut.
Sensul versurilor
Un copil orfan își caută satul natal și părinții, exprimându-și durerea și singurătatea. Cântecul este o expresie a dorinței de apartenență și a lipsei unei familii.